Fata babei și fata moșnegului

Rezumat:

Într-un sat, trăia un moșneag și o babă, fiecare având câte o fată. Fata babei era urâtă și leneșă, în timp ce fata moșului era frumoasă și harnică. Baba și fiica ei o tratatereau mereu cu cruzime pe fata moșului, punând-o să muncească fără încetare și nici măcar nu o lăsau să se bucure de sărbători sau de zilele de odihnă. Când moșul se întorcea acasă, și el se alătura la jignirile aduse fetei moșului. Într-o zi, obosit de vorbele răutăcioase ale babei, moșneagul o cheamă pe fata moșului și îi spune să plece în lume, sfătuind-o să fie cuminte și ascultătoare. Fata moșului începe călătoria și pe drum întâlnește o cățelușă bolnavă, un păr plin de omizi, o fântână părăsită și un cuptor aproape prăbușit. Ea ajută fiecare ființă în nevoie și merge mai departe. Ajunge la o casă în care locuia o bătrână, care îi spune că este Sfânta Duminică și o angajează să slujească la ea. Fata moșului face curățenie, gătește și îngrijește de toate viețuitoarele din pădurea de lângă casă. Când Sfânta Duminică se întoarce și vede totul în ordine, o îndeamnă pe fată să aleagă o ladă din pod, dar să nu o deschidă până la întoarcerea ei. Fata alege cea mai veche și urâtă ladă și pornește spre casă. Pe drum, fiecare dintre ființele pe care le-a ajutat îi oferă un dar: cuptorul îi dă pâine caldă, fântâna apă rece, părul îi dă pere, iar cățelușa îi oferă o salbă cu galbeni. Astfel, fata moșului primește răsplată pentru bunătatea și ajutorul ei și se întoarce acasă cu darurile primite, întorcându-se în cele din urmă la moșneag și la baba ei.